Ce este Flavescence dorée (FD)
FD este o boală fitoplasmatică devastatoare a viței-de-vie, cauzată de Candidatus Phytoplasma vitis (agent fitopatogen din genul Candidatus Phytoplasma, grup de bacterii fără perete celular, necultivabile, limitate la floem). Aparține grupului elm yellows (16SrV), subgrupele 16SrV-C și 16SrV-D fiind cele transmisibile de la viță la viță. Este considerată cea mai gravă dintre bolile de îngălbenire ale viței-de-vie din Europa. (EPPO Global Database)
Foto original Marius Gurban ©, Șiria, Arad
Vectorul și transmiterea
Vectorul principal este cicada Scaphoideus titanus Ball, 1932 (Hemiptera: Cicadellidae), o specie monofagă pe vița-de-vie, introdusă accidental în Europa în secolul XX și responsabilă de răspândirea rapidă a epidemiilor de FD. (PMC – Insects, 2026, Agronomy for Sustainable Development)
Gazde naturale suplimentare ale fitoplasmei includ Alnus glutinosa, Alnus incana, Clematis vitalba, Ailanthus altissima, Corylus avellana, specii de Salix (EPPO Global Database), buruieni: Urtica dioica (urzica) și Convolvulus arvensis (volbura sau rochița-rândunicii) și vii abandonate, nelucrate.
Statut de carantină și risc pentru UE
FD este considerată organism de carantină prioritar în UE. Un raport EFSA din 2016 a analizat riscul fitosanitar la nivelul întregului teritoriu UE, arătând că fitoplasma și vectorul ei s-au stabilit deja pe suprafețe mari și au potențial de extindere în continuare. (EFSA Journal 2016; vezi și EFSA 2014 – categorisation)
Există și un card de supraveghere (Pest survey card) UKSUP/UE dedicat FD și S. titanus, cu recomandări pentru proiectarea supravegherii statistice în vii. (UKSUP – Pest survey card)
Genomul fitoplasmei
Genomul complet al fitoplasmei FD a fost secvențiat, relevând un grad scăzut de plasticitate genomică — combinând îmbogățirea ADN-ului patogen din insecte-vector cu secvențiere dublă. (PMC 9312162)
Răspunsul plantei și fenomenul de refacere spontană – recovery
Un studiu recent (Horticulture Research, Nature) a analizat „memoria moleculară" a viței-de-vie la refacerea spontană (recovery) după infecție cu FD, combinând analizele transcriptomică (RNAseq), metabolomică și metilarea ADN (WGBS) pe soiul foarte susceptibil 'Barbera'. (Nature – Horticulture Research)
Alt studiu a arătat că fitoplasma FD reprimă răspunsurile de apărare timpurii induse de hrănirea vectorului, la soiurile susceptibile, prin blocarea reacțiilor mediate de acidul jasmonic (fitohormon natural care reglează creșterea, dezvoltarea și răspunsul de apărare al plantelor la factori de stres) și etilenă. (BMC Genomics, PMC6595628)
Managementul și controlul vectorului
-
Tratamente insecticide obligatorii împotriva S. titanus în multe țări UE (ex. Italia, decret ministerial 32442/2000). (SEIPASA)
-
În viticultura ecologică, piretroizii (insecticide artificiale – create în laborator după modelul substanțelor naturale – piretrine – extrase din flori de crizantemă) au efect de șoc, paralizant și rămân cele mai eficiente produse de control chimic; caolinul (este o argilă fină, de culoare albă, formată în principal din mineralul caolinit) oferă o eficacitate intermediară dar stabilă; Beauveria bassiana (aparține grupului de ciuperci entomopatogene și acționează ca parazit asupra diferitelor specii de artropode) și săpunul de potasiu (dizolvă stratul protector de ceară al insectelor, reduce tensiunea superficială a apei și pătrunde în căile lor respiratorii, provocând asfixierea și deshidratarea rapidă a dăunătorilor) au eficacitate variabilă/redusă. (Insects 2026, PMC12842360; Insects 2017, PMC5746812), fiind eficiente doar în stadiul larvar al dăunătorului.
-
Recenzie de sinteză privind abordările convenționale și noi de management al FD, cu identificarea lacunelor de cunoaștere: Oliveira et al., Plant Pathology 2019.
Diagnostic
Protocolul standard de diagnostic este EPPO PM 7/79 (Grapevine flavescence dorée phytoplasma), care descrie inclusiv simptomatologia (îngălbenirea/ înroșirea limbului foliar, răsucirea marginilor, formă triunghiulară a frunzelor) și metodele moleculare de diferențiere față de alte boli similare (ex. Bois noir). (ResearchGate – PM 7/79)
Situația în România
Insecta-vector Scaphoideus titanus este prezentă în România încă din 2009.
Fitoplasma Grapevine Flavescence Dorée a fost confirmată oficial pentru prima dată în 2021, într-o plantație viticolă din județul Botoșani. Plantația nu a fost menționată public. (ANFDF, Agrobiznes)
Este clasificată drept boală de carantină — combaterea nu e opțională, ci obligatorie prin lege, iar o plantă infectată nu poate fi vindecată (se aplică defrișare/eliminare + tratamente obligatorii împotriva vectorului). (ANFDF)
Un material tehnic detaliat, cu produsele omologate în România (la data redactării) — Esfenvalerat (Plinto 2,5 EC/Alfasure 2,5 EC, Sumi Alpha 5 EC/Wizard) și Tau-fluvalinat (Mavrik 2F/Evure) — este disponibil la ONVPV, PDF ONVPV. (partea I a acestui material)
Județele cele mai afectate menționate în presa de specialitate sunt Dolj și Constanța (context general de daune viticole în anul 2021). (Agrobiznes)
Situația în Europa (2025)
Conform EPPO și AGES (Austria), boala este prezentă oficial în peste 14 țări cu plantații infectate: Franța, Italia, Portugalia, Elveția, Slovenia, Croația, Serbia, Ungaria, Muntenegru, România, Spania, Cehia, Slovacia și Austria. (AGES)
Vectorul S. titanus, însă, s-a extins deja în 18 țări europene (inclusiv Bulgaria, Bosnia-Herțegovina, Moldova, Ucraina) — arie mai largă decât cea a fitoplasmei propriu-zise, ceea ce indică risc de extindere viitoare.
Focare noi/în extindere recente
Austria — focar nou detectat în Austria Inferioară (Lower Austria) în 2025, descris de autorități drept „amenințare serioasă"; focare active și în Stiria și Burgenland.
Germania — prima detecție a vectorului american și a fitoplasmei FD în Baden-Württemberg, 2025.
Italia (Toscana) — focar epidemic „alarmant" documentat printr-un studiu de 4 ani (2024/2025), cu caracterizare moleculară a genotipurilor map.
Franța — sistem activ de cartografiere anuală a zonelor de tratament/prospecție (ex. regiunea Auvergne-Rhône-Alpes, hărți 2025).
Ungaria — deși a fost detectată oficial pentru prima dată în Ungaria în anul 2013 (în județul Zala), boala s-a extins agresiv, afectând 21 din cele 22 de regiuni viticole ale țării (inclusiv regiuni celebre precum Tokaj). Epifitia (epidemie în lumea vegetală) a lovit plantațiile din aproape toate județele.
Note științifice relevante pentru context european
Există 3 clustere genetice majore de fitoplasmă FD (Map-FD1, FD2, FD3), cu distribuție geografică diferențiată — FD1/FD2 dominante în Franța/Elveția, FD3 în Europa de Sud-Est; toate cele trei coexistă în Italia, Ungaria, Croația. (Frontiers in Agronomy, 2025)
Fitoplasma FD are origine europeană (nu americană, spre deosebire de vector) și circulă endemic, asimptomatic, în populații de Alnus glutinosa (anin) — rezervor natural extins din care apar sporadic focarele epidemice pe viță-de-vie. (PLOS Pathogens)
Raportul EFSA 2025 pentru clasificarea priorităților UE confirmă FD ca dăunător candidat la statutul de prioritate la nivelul UE. (EFSA 2025)
Corelarea focarelor noi de Flavescență aurie din România cu contextul genetic regional
Trei focare recent semnalate — Carastelec (jud. Sălaj), Tirol (comuna Doclin, jud. Caraș-Severin) și Jamu Mare (jud. Timiș) — permit o primă analiză geografică a direcțiilor probabile de introducere a fitoplasmei Candidatus Phytoplasma vitis pe teritoriul național. Poziționarea corectă a acestor localități relevă două grupări epidemiologice distincte, nu trei puncte izolate.
1. Focarul Banat — Tirol și Jamu Mare
Localitățile Tirol (comuna Doclin, Caraș-Severin) și Jamu Mare (Timiș) se află ambele în regiunea Banat, pe direcția de graniță cu Serbia. Această poziționare le plasează pe coridorul epidemiologic dinspre focarele deja bine documentate din viticultura sârbească.
Studiile de tipizare genetică realizate în Serbia (pe baza genei map) arată că epidemia locală este dominată de genotipul autohton M51, încadrat în clusterul Map-FD3, corelat cu prezența curpenului-de-pădure (Clematis vitalba) ca rezervor natural de inocul. Au fost identificate suplimentar și genotipuri din clusterul Map-FD2 (genotipurile M89 și M148), care par să fi „evadat" din rezervorul de anin (Alnus glutinosa) direct în sistemul epidemic viță-de-vie–Scaphoideus titanus (Krstić et al., 2022, MDPI Agriculture).
Pe baza acestor date, ipoteza de lucru pentru focarul Tirol–Jamu Mare este apariția genotipului M51/Map-FD3, cu verificarea suplimentară a prezenței de Clematis vitalba în vecinătatea plantațiilor afectate. Dacă tipizarea moleculară confirmă același genotip la ambele localități, rezultatul ar susține ipoteza unui singur eveniment epidemiologic în Banat — fie prin răspândirea naturală a vectorului dinspre focarele sârbești, fie prin material de plantare infectat provenit din aceeași sursă. Genotipuri diferite ar indica, dimpotrivă, introduceri independente chiar și în interiorul aceleiași regiuni.
2. Focarul Transilvania — Carastelec
Localitatea Carastelec (Sălaj) este poziționată distinct, în nord-vestul Transilvaniei, pe un coridor epidemiologic dinspre Ungaria.
Un studiu recent de sinteză genetică (Frontiers in Agronomy, 2025) arată că Ungaria se numără printre puținele țări europene unde coexistă toate cele trei clustere genetice majore ale fitoplasmei — Map-FD1, Map-FD2 (dominante în Franța și Elveția) și Map-FD3 (dominant în sud-estul Europei) — alături de Italia și Croația.
Proximitatea geografică față de Ungaria face plauzibilă, ca ipoteză de lucru, prezența genotipurilor central-europene Map-FD1/Map-FD2 la Carastelec, cu verificarea prezenței aninului (Alnus glutinosa) ca posibil rezervor peren în zonă. Coexistența tuturor celor trei clustere pe teritoriul maghiar limitează însă certitudinea unei predicții bazate exclusiv pe proximitate geografică.
3. Focarul din Vestul României – date de monitorizare SCDVV Miniș
În Vestul țării, monitorizarea vectorului Scaphoideus titanus este realizată de Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Miniș, începând cu anul 2016 — deci cu 5 ani înainte de confirmarea oficială a fitoplasmei la nivel național (2021, jud. Botoșani), ceea ce arată o supraveghere activă a vectorului anterioară detectării bolii propriu-zise în regiune.
În programele de reconversie/restructurare a plantațiilor viticole din Vestul României, începând cu anul 2008, materialul săditor utilizat a provenit din Austria, Italia, Franța și Germania. Corelarea observațională de teren arată că cele mai multe plantații cu simptome de Flavescență aurie au fost cele înființate cu material săditor provenit din Italia — o observație cu implicații directe pentru trasabilitatea și controlul fitosanitar la import al materialului de înmulțire viticolă.
Cazuri documentate
• Mâsca (jud. Arad) — soiul Chardonnay: gradul de dăunare a atins 46,5%, impunând defrișarea totală a plantației.
• Recaș (jud. Timiș) — 17 ha de viță-de-vie cu simptome de atac sub 20% (pragul care impune măsurile cele mai drastice) au fost defrișate integral și lăsate în refacere ca ogor negru; proprietarii au optat pentru eliminarea completă din precauție, nefiind dispuși să își asume riscul răspândirii infecției dincolo de pragul de daună observat.
Susceptibilitatea soiurilor — observație de teren relevantă
În Vestul României, soiul cel mai susceptibil la Flavescență aurie s-a dovedit a fi Pinot noir.
Această observație contrastează cu recenzia italiană de referință discutată anterior (Bene et al., 2025, Pathogens), care încadrează Pinot noir în categoria de susceptibilitate scăzută, cu recovery bun. Discrepanța poate reflecta fie particularități locale ale interacțiunii genotip-mediu (portaltoi, condiții pedoclimatice, presiune a vectorului), fie diferențe între clonele de Pinot noir cultivate în Vestul României față de cele din studiile italiene, fie un efect al genotipului de fitoplasmă implicat (susceptibilitatea variază documentat în funcție de clusterul map — vezi secțiunea de corelare genetică). Este un unghi de cercetare cu potențial ridicat de originalitate: o comparație directă susceptibilitate-genotip pentru Pinot noir în condiții românești nu pare încă documentată în literatura internațională.
Recomandare metodologică
Confirmarea sau infirmarea ipotezelor de mai sus necesită tipizare moleculară pe gena map, conform metodologiei aplicate în studiile citate din Italia (Toscana) și Serbia. Rezultatele ar avea două utilizări directe:
-
stabilirea originii probabile a fiecărui focar (introducere prin material săditor infectat versus răspândire naturală a vectorului dinspre focarele vecine deja documentate);
-
verificarea, prin compararea genotipurilor Tirol–Jamu Mare, a existenței unui singur eveniment epidemiologic în Banat — susținută suplimentar dacă distanța dintre cele două plantații se încadrează în raza tipică de răspândire naturală a Scaphoideus titanus documentată în literatură.
Un asemenea studiu ar constitui, după cunoștințele disponibile la data redactării, prima tipizare genetică publicată pe focare de Flavescență aurie din România, coroborată cu direcțiile de intrare documentate în țările vecine.
Pentru a documenta acest studiu, ar fi necesare verificări mai amănunțite privind proximitatea geografică și utilizarea de capcane pentru determinarea răspândirii insectei-vector Scaphoideus titanus (frecvență și intensitate) în plantațiile de la Jamu Mare și Tirol, simultan. Continuarea cercetărilor în Podgoria Miniș-Măderat și o verificare mai detaliată în podgoriile bihorene Diosig și Biharia, unde deja s-a semnalat fitoplasmoza, sunt imperios necesare în condițiile extinderii tot mai abrupte la nivel național. Situația din podgoria Săcuieni urmează să fie documentată separat, cu detalii suplimentare.
Dr.ing. Mirela Heizer
Inspector de specialitate